Pe fondul unui nou moment de maximă tensiune în relația dintre Washington și Teheran, Orientul Mijlociu intră într-o săptămână decisivă, în care diplomația și demonstrațiile de forță militară se desfășoară în paralel, amplificând riscul unei confruntări directe. În timp ce diplomații ambelor tabere se pregătesc pentru o nouă rundă de negocieri vineri, semnalele de pe teren indică o mobilizare militară fără precedent. Pentagonul și Teheranul par să urmeze o strategie duală: dialog la masa tratativelor și pregătiri intense pentru un conflict armat de amploare.
Tensiunile dintre Washington și Teheran au atins un punct critic, marcat de avertismente dure din partea oficialilor americani și de măsuri de urgență luate de regimul de la Teheran. Potrivit unor surse din Pentagon și relatări recente, ambele tabere se poziționează pentru ceea ce experții numesc un „război cinetic”, un conflict militar activ și violent.
Diplomație sub presiune
Vineri este așteptată ca fiind o zi decisivă. Iranul urmează să prezinte SUA o contrapropunere la acordul nuclear, în încercarea de a evita escaladarea militară. Aceste negocieri indirecte, mediate adesea de Oman, au loc sub presiunea unui cronometru declanșat de administrația Trump, care a oferit Teheranului un termen limită scurt pentru a accepta noi condiții sau a se confrunta cu „consecințe nefericite”.
Dana Stroul, fost oficial de rang înalt al Pentagonului, a declarat pentru Fox News că armata SUA este pregătită pentru o campanie susținută dacă președintele va ordona atacul.
„Nu este o chestiune de ‘dacă’, ci de ‘când’, în cazul în care diplomația eșuează”, sugerează analiștii.
Iranul în alertă maximă
Teheranul nu privește pasiv mobilizarea americană. Conform New York Times, Ayatollahul Ali Khamenei a luat măsuri drastice pentru a asigura continuitatea regimului. Temându-se de atacuri care ar putea viza conducerea de vârf, acesta a pregătit deja o listă de succesori pentru liderii-cheie.
În plan militar, Iranul și-a alertat întreaga armată și a început mutarea sistemelor de rachete balistice în poziții strategice, pregătindu-se atât pentru defensivă, cât și pentru un eventual răspuns rapid. Totodată, au fost raportate teste ale unor noi sisteme de apărare antiaeriană navală în Strâmtoarea Hormuz.
Mobilizare de proporții
Mobilizarea americană în regiune este descrisă ca fiind una dintre cele mai mari din ultimele decenii, comparabilă pe alocuri cu pregătirile pentru invazia Irakului din 2003.
Portavioane în poziție: USS Gerald R. Ford și USS Abraham Lincoln sunt poziționate strategic, oferind o capacitate de atac „acvatică și aeriană copleșitoare”.
Pod aerian de armament: Pentagonul a efectuat sute de transporturi strategice în ultimele zile, aducând în Orientul Mijlociu avioane de luptă suplimentare, sisteme de realimentare în aer și baterii de apărare antiaeriană.
